Dat fiind faptul că se apropie sezonul rece, chiar dacă primele zile ale lui septembrie nu îl prevestesc, ne-am gândit să ne pregătim pentru el începând cu o scurtă descriere a sistemului imunitar, a funcțiilor și a componentelor sale.
Ce este sistemul imunitar?
Sistemul imunitar, etimolologic sintagma provine din latină de la imunis care înseamnă liber, curat și este un termen folosit în biologie pentru definirea mecanismelor de apărare ale organismelor vii față de agenții patogeni. Rolul de apărare este important pentru menținerea sănătății organismului, în cadrul raporturilor sale cu mediul înconjurător în care este supus constant influenței factorilor externi. Toate organismele vii dispun de un astfel de sistem de apărare, dar sistemul imunitar este cu atât mai complex cu cât organismul considerat este mai sus situat pe scara evoluției biologice. La vertebrate acest sistem s-a perfecționat, devenind mai complex, acționând mai diferențiat și mai eficace.
Mulțumită lui, organismul se apără împotriva infecției cu germenii patogeni din mediu (bacterii, virusuri, ciuperci microscopice).
Acest sistem cuprinde celule zise imunocompetente, organele limfoide care le produc (măduva osoasă, timusul) și cele care le găzduiesc (ganglionii limfatici, țesutul limfoid satelit al tubului digestiv, splina, sângele circulant), precum și diferitele molecule pe care celulele sunt capabile să le producă. El poate fi împartit in doua subsisteme principale, a căror asociere este necesară pentru a lupta eficace împotriva infecțiilor: sistemul imunitar natural și sistemul imunitar adaptativ.
În mod normal, sistemul imunitar caută îndepărtarea sau distrugerea corpurilor străine nesănătose sau nefavorabile sănătății sale, pătrunse în organism (agenți patogeni), cât și distrugerea unor structuri proprii dăunătoare, alterate. Agenții patogeni care pot pătrunde în organism, generând reacții ale sistemului imunitar, pot fi: substanțe biologice (toxine, veninuri), organisme infracelulare (virusuri), organisme monocelulare (bacterii, ciuperci microscopice, protozoare) sau organisme pluricelulare (viermi paraziți).
Structurile proprii cu modificări anormale, care sunt recunoscute și distruse de sistemul imunitar, includ celule tumorale, celule cu defecte sau moarte.
- sistemul imunitar natural: acesta urmărește să împiedice pătrunderea germenilor și îi atacă atunci cand ei au depășit barierele externe ale organismului, provocând o inflamație acută.
- sistemul imunitar adaptativ: intervine atunci când sistemul imunitar natural nu este suficient pentru eliminarea unui germene.
Patologia sistemului imunitar cuprinde deficiențele imunitare, hipersensibilitatea și bolile autoimune.
- deficiențele imunitare pot fi consecința anomaliilor genetice congenitale (agamaglobulinemia lui Bruton – absența imunoglobulinelor din sânge, sindromul lui Oi George – defect de producere a limfocitelor T), a unei infectii cu un virus (in particular virusul cauzator al SIDA), a unei iradieri sau a unui tratament imunosupresor.
- hipersensibilitatea este o hiperactivitate a sistemului imunitar, de felul celei care exista ca raspuns la anumite substante chimice sau la unele polenuri (alergic).
- bolile autoimune ca lupusul eritematos diseminat sau poliartrita reumatoidă, sunt consecința unei alterări a fenomenului de toleranță (incapacitatea naturala a sistemului imunitar de a tolera constituenții sau produșii propriilor sale celule).
Rămâneți aproape de noi, în zilele următoarele vă vom prezenta câteva sugestii pentru menajarea și întărirea sistemului imunitar.